miercuri, 17 noiembrie 2010

Musafiri surpriză

Fucking stupid mosquitoes! It’s November! What the fuck?!?

Pur şi simplu nu înţeleg cum poate fi aşa de cald în mijlocul lui Noiembrie! 20 de grade Celsius aproape în fiecare zi de ceva vreme. M-am uitat pe net să aflu care e cauza. Cică o masă de aer cald nord-africană se află în această parte a Europei.

Când am plecat din Grecia m-am gândit că o să scap de căldură dar se pare că blestemul zilelor călduroase încă mă urmăreşte. Cald, cald dar nu asta ar fi neapărat problema ci ţânţarii ăştia nenorociţi care mă disperă la culme.

La naiba cu încălzirea globală! Fuck global warming! Aş mai zice şi în alte limbi dar nu sunt aşa elevat şi cult aşa că scuzaţi-mi incultura de care dau dovadă.

Where is the Ice Age?! Nu trilogia ci fenomenul. Trilogia e pe rafturi la Diverta.

Hai că vara sunt obişnuit cu ţânţarii. Dar imediat vine iarna şi ăştia încă fac acrobaţii nestingheriţi de nimeni. Cum se lasă întunericul lansează atacuri. Unul după altul fără încetare. Sunt peste tot: sub dulap, sub pat, pe perete, pe monitorul de la calculator. Cum mă pun să stau în pat sau pe scaun, raiduri aeriene se năpustesc asupra mea. Parcă aş fi King Kong, tot îmi agit mâinile să omor ţânţarii. Sper că aţi înţeles analogia: eu fiind King Kong iar ţânţarii avioanele alea blestemate.

De obicei nu folosesc spray împotriva ţânţarilor dar cu ăştia nu-i de glumă, sunt turbaţi rău după sânge aşa că mă văd nevoit să folosesc pentru că altfel aş muri din cauza lipsei de sânge. Cu toate măsurile de protecţie tot reuşesc să se infiltreze cumva în casă. Inteligenţi aş zice şi totuşi trăiesc doar o zi, dar o zi le e de ajuns să te dispere. Sper să vină odată frigul să dispară nenorociţii ăştia!

Aveţi grijă de voi! Numai bine!

marți, 16 noiembrie 2010

Really Needs No Introduction...

Tot sunt bătut la cap de ceva vreme să dedic un articol unei persoane pe blog-ul meu. Am încercat să explic că eu nu fac aşa ceva dar degeaba... Mi s-a spus în faţă, la telefon, pe messenger să fac acest articol. Ştiţi ce? O să-l scriu chiar acum că presimt că nu o să scap şi iar o să mi se amintească cu fiecare ocazie.

Înseamnă că blog-ul meu a devenit cât de cât important printre cunoscuţi şi lumea îl citeşte aşa când se plictiseşte. Vă mulţumesc!

Bun, despre cine e vorba? Nimeni altul decât Dani! Danny Boy! Letzu!

Ce pot să zic despre el? Sunt o grămadă de chestii pozitive de spus despre Dani, dar mi-ar lua prea mult timp. Aşa că o să încerc să punctez aspectele mai importante.

L-am cunoscut pe Dani acum vreo 4 ani. Sau să fie 5? Nu contează când l-am cunoscut, contează că l-am cunoscut! Băiat excepţional, super de treabă... rar mai vezi aşa ceva în ziua de azi şi mai ales în România noastră plină de multe spurcăciuni umane. La început nu credeam că o să ne înţelegem, dar m-am înşelat şi azi ne înţelegem de minune, cel puţin aşa cred eu.

Întotdeauna m-a ajutat când am avut nevoie şi când nu am avut nevoie. Aşa e el! Un altruist cu „A”! El e mai glumeţ de fel, unii apreciază asta, alţii nu. Eu am trăit pe propria piele una din glumele lui. Dani? Faza cu paltonul din anii ’40 şi coasa de am crezut că eşti Moartea în persoană. Mai ţii minte?

Trebuie să-l cunoşti cu adevărat pe Dani pentru că altfel nu o să-i înţelegi glumele şi probabil te vei supăra. Dar sunt nişte glume total inofensive, cu scopul de a-i distra pe oamenii din jurul lui.

Ce să mai zic? Aaa... da! Un tovarăş de pahar excelent! Unii dintre cei mai buni pe care îi cunosc! Nu te lasă la greu niciodată... Mai o vorbă, mai un pahar!

Mesaj pentru fete! Credeţi-mă aţi vrea să-l cunoaşteţi! Vă garantez asta! Sociabil, băiat de gaşcă, altruist, cu simţul umorului, bucătar bun, harnic, cu un job stabil şi bine plătit... bine hai că nu vreau să sune ca un anunţ la secţiunea matrimoniale.

Sâmbătă a dat un party de ziua lui! Nota 10 din partea mea! Am fost pe treaba mea dacă înţelegeţi ce vă spun. Şi pentru că mâine e ziua lui de naştere îmi iau libertatea de acum să-i urez:

LA MULŢI ANI! Să ai parte de tot ce îţi doreşti şi de ce e mai bun!

Poate că acest articol nu îl descrie aşa cum trebuie pe Dani, aşa cum merită dar până la urmă contează că eu şi ceilalţi din gaşcă ştim cine este Dani şi cu toţii putem să cădem de acord şi să zicem că e un prieten extraordinar cu „Ë” şi ne bucurăm că avem onoarea de a-l cunoaşte.

P.S. Pentru critici: nu vă pripiţi să trageţi concluzii greşite cu creierele voastre de mărimea unui sâmbure de cireaşă!

Aveţi grijă de voi în vremurile astea tulburi! Numai bine!

duminică, 7 noiembrie 2010

Momente...

Queen Victoria. Giorgos. Fata din Norvegia. 1 Septembrie. 12 Septembrie. 26 Septembrie. Ce sunt astea?! Sunt exemplele de momente bune care au avut loc pe insula condamnaţilor unde am avut “norocul” să lucrez. Am mai pomenit de ele într-o postare anterioară, am zis că o să vă dau nişte detalii despre ele.

Bun! Hai să începem!

Queen Victoria. Un colos uriaş! O minunăţie ieşită din mâna omului. Vorbesc de un vapor, dacă nu v-aţi dat seama până acum. Fabulos! Am avut ocazia unică de a vedea pe viu aşa ceva. Ceva de care am auzit numai la TV. Ceva ce vezi numai la TV. Nu îţi puteai dezlipi ochii de la el! Să vă delectez şi cu o poză făcută de mine ca să vedeţi despre ce vorbesc. Găsiţi şi pe net foarte multe poze.

Giorgos. Cine era Giorgos? Coleg de lucru, coleg de cameră. De treabă băiatu’ dar cam prostuţ. Autorul celebrelor fraze: “Gherl (Girl) do you like me juice?”, “You like you Alex?”, “You told you Alex?” Îi vorbeai în engleză vreo 3-5 minute, apoi venea mai aproape de tine şi zicea: What? Săracul, nu prea le avea cu engleza, dar ne-a oferit momente în care ne-am prăpădit de râs.

Fata din Norvegia. Cea mai frumoasă fată pe care am văzut-o în viaţa mea! Wow.. fără cuvinte. Din păcate nu i-am reţinut numele. Prea complicat!

1 Septembrie. Prima ploaie de când eram acolo. A durat o oră şi ceva. Ceva magnific!

12 Septembrie. A doua ploaie. A durat vreo 3 ore. Splendid!

26 Septembrie. Vreme urâtă (pentru mine era frumoasă), cer înnorat, vânt foarte puternic şi puţină ploaie. A durat toată ziua.

De ce ţin minte aceste date? Simplu, mă rugam ca disperatul să plouă în fiecare zi. Emisiunea mea preferată din Grecia a fost buletinul meteo!

Pe insula Samos s-a născut Pitagora. Am vrut să văd şi eu casa memorială a celui responsabil de notele de 4 luate la geometrie în anii de şcoală. Nici o şansă! Munceam ca un sclav acolo. Hotelul era viaţa mea. Poate cu altă ocazie o să am şansa să mă duc să-i “mulţumesc” pentru notele de 4.

Cam atât pentru azi. Cam atât despre Samos. O să mai pomenesc despre nişte întâmplări legate de prea măritul Bulă (The Big Idiot Boss) în viitoarele postări. Aveţi grijă de voi! Respect!