vineri, 23 martie 2012

Romania unde e?

De mai bine de o lună plecat de pe plaiurile natale. De 8 zile în Leicester. Eu, un băiat blonduţ, mic cu ochii verzi rătăcind prin lume, lucrând într-un restaurant japonez. Dacă mă gândeam la asta acum un an probabil mi-aş fi spus că am luat-o razna.

Nici prin cap nu mi-ar fi trecut aşa ceva niciodată. Şi uite totuşi că sunt aici în Leicester. Un oraş plin de musulmani, indieni. Mulţi musulmani. Mulţi indieni. Oricât îs eu de tolerant, încă mai e în mine mentalitatea aia de român. O mentalitate idioată de care încerc să scap.

Şi am început să explorez, să cercetez oraşul. Să văd ce are Leicester de oferit pentru mine. Are de toate!

Vă este cunoscut stereotipul ăla: Englezoaicele sunt urâte? Ei bine, nu prea am de unde să ştiu asta într-un oraş multicultural. Poloneze, slovace, cehoaice, rusoaice, arăboaice, indience, ucrainence. Cum pot să afirm eu că englezoaicele sunt urâte când nici măcar nu ştiu dacă sunt englezoaice?

În fine... Nu despre asta vreau eu să vorbesc în acest articol scris pe tărâmul reginei. Long live the Queen!

Umblând eu, în scopuri bine stabilite, am dat de mulţi oameni care nu ştiu unde se află România. Bineînţeles m-au întrebat în prealabil de unde vine frumuseţea asta blondă de băiat.

La lucru am auzit fraze de genul: “România e în Asia nu?” Nu. “Atunci e în Africa”. Nu. Atâta ne-ar mai lipsi nouă, românilor, să fim în Africa. De parcă nu ne de ajuns că suntem vai şi amar de capul nostru. Ne mai trebuia şi secetă continua şi foamete în ţară. Bine, hai că foametea se manifestă şi la noi într-un mod cunoscut de toţi. Dar parcă totuşi nu se poate compara foametea românească cu cea somaleză.

“Deci România nu e nici în Asia, nici în Africa. Dar unde e?” Europa le zic eu, surprins şi totodată înţelegător. Că nu sunt ei de vină că nu ştiu unde e Românica noastră ci noi suntem de vină. Cei care ne conduc sunt de vină şi noi pentru că i-am votat ca proştii.

Dar de unde atâta lipsă de faimă pentru România? Ţara Draculei. Ţara lui Hagi. Ţara lui Ceauşescu. Ţara lui Băsescu. Ţara lui Năstase! Ţara lu’ tanti Udrea. Ţara lu’ Salam. Uppss asta m-a dat de gol. Frunza verde! Grădina carpatiana!

Chiar nici un nume dintre cele enumerate nu le-a trezit ceva din cultura generală pe care o au.

Nici măcar când am păşit într-o instituţie bancară situaţia nu s-a schimbat deloc. Doamna, care a avut amabilitatea de a-mi face un cont bancar, nici ea nu ştia unde e România. Din gura ei am auzit aceleaşi lucruri: Asia, Africa.

Şi am stat şi le-am explicat: Ştiţi voi... pe lângă Grecia, Marea Neagră, aproape de Turcia. Nimic fraţilor!

Cum ajung turiştii străini în România dacă ei habar nu au unde se află. Apel către Ministerul Turismului din România! Faceţi şi voi ceva în privinţa asta? Ne mişcăm mai cu talent? Sau daţi-mi mie banii. Găsesc eu metode, cu siguranţă, mai bune decât voi să promovez România.

Nu ştiu cum ţări precum: Somalia, Uganda, Rwanda, Mozambic, Bangladesh, sunt mult mai cunoscute decât România.

Şi acum nu sunt ironic, România chiar o duce mai bine decât aceste ţări enumerate mai sus. Aşa coruptă cum e ea, dar avem apă potabilă, avem cât de cât mâncare, avem peisaje frumoase, avem o mare neagră, avem resurse, avem personalităţi mult mai cunoscute.

Spuneţi-mi mie o personalitate somaleză. Sau una rwandeză. Cred că nici preamăritul Google nu ar şti să ne zică.

Marea naţiune română de care nu a auzit nimeni. Şi noi ne batem cu pumnii în piept că suntem cei mai valabili când de fapt suntem ca nişte peşti pe uscat.

Rarele momente când cineva aude de România e cam ceva de genul: “România? Ăştia îs ăia cu Roşia Montană, cu gazele ce tocmai au fost descoperite în Marea Neagră în partea continentală a României. Păi astea deja le-am luat de la ei pe nişte preţuri de nimic. Altceva mai au de vândut? Alte resurse noi apărute? Până când nu au nimic nou să nu mai aud de ei.”

Deci? Ce e de făcut? Daţi-mi sugestii despre cum pot să promovez ţara mea prea iubită.

Stau să mă gândesc... Noi, românaşii, de ce naiba învăţăm atâtea despre celelalte ţări când ei nici măcar nu se spetesc să se uite peste un atlas geografic să vadă unde e România.

Poate că suntem prea linguşitori, pupincuristi sau poate că aşa am fost învăţaţi noi să ştim cât mai multe. Ne-a ajutat asta la ceva? Că ştim mai multe decât ştiu ei, nemţi, englezi, suedezi, francezi fie ce-o fi ei. Şi tot ei sunt mai dezvoltaţi, avansaţi ca noi.

Când eşti mare şi tare îţi permiţi să fii arogant! Corect? Ce le trebuie lor să ştie unde e România. Că nu le afectează viaţa cu nimic dacă nu ştiu.

Şi uite eu, ca o fiinţă umană ce sunt, rătăcesc printr-o mulţime multiculturală care îşi vede liniştită de viaţa ei fără să o intereseze prea multe lucruri inutile.