marți, 18 ianuarie 2011

I-a trebuit Mercedes!

Deşi sunt la pământ din cauza unei gripe mortale azi a trebuit să-mi mişc hoitul afară. Poate am trecut şi eu pe lista VIP denumită AH1N1. La ce noroc am eu tot ce e posibil!

Ei bine ajung în Piaţa Libertăţii. Târâindu-mi hoitul plin de viruşi care mai de care şi plin de substanţe mucoase (cod roşu instituit de ceva zile) mă opresc în dreptul unui Mercedes. Frumos, frumos... din fabricaţie că la cum arăta azi cu siguranţă nu ar fi primit ceva premiu pentru design.

Locaţia: intersecţia dintre Lucian Blaga şi Janos Bolyai. Strada unde se află PNŢCD pentru cunoscători.

Dintre toate maşinuţele parcate acolo: Dacia 1310, Logan, Citroen C1, Dacia Papuc şi mai un model de Renault Combi, Mercedes-ul a avut de suferit. Care erau şansele? Viaţa asta poate fi aşa de haioasă în unele momente!

Credeţi că dacă vă aflaţi într-un bolid super-mega-foarte mişto sunteţi feriţi de accidente sau întâmplări fericite cum a fost aceasta? Mai gândiţi-vă, nu o dată, ci de mai multe ori pentru că voi ăştia posesorii de maşinuţe şmechere sunteţi mai înceţoşaţi la minte. Natura sau în acest caz o faţadă a unei clădiri vechi vă poate veni de hac oricând!

E dar nu e problemă dacă şi-a permis maşina asta sigur are bani de reparaţii!

E dar totuşi Românica asta îi mai pedepseşte uneori pe cei bogătaşi chiar prin defectele ei! De obicei cei mai năpăstuiţi de soartă sunt afectaţi de numeroasele defecte ale acestei ţări.

Mirare că cei care se ocupă de aceste probleme au intervenit destul de rapid, strada închisă, trafic deviat şi bineînţeles pietonii se holbau de parcă au văzut-o pe Bianca lui Prinţu umblând în costum de baie la 2 grade Celsius.

Aveţi grijă de voi! Numai bine! Şi feriţi-vă de mine momentan!

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

AŞA DA !

14 Ianuarie. Trezirea de dimineaţă! Planuri îndrăzneţe, planuri riscante pentru o incursiune pe teritoriu inamic. Hmm! Teritoriu inamic! Să mă duc? Să nu mă duc? Am ales prima variantă pentru că era absolut necesară. Bun, teritoriu inamic! Dar care? Sunt mai multe zone declarate inamice. Este vorba de un orăşel, care nu e chiar un orăşel, e mai mult un oraş destul de mare situat pe malurile unui râu foarte învolburat şi sinistru, oraş situat la nord de Timişoara. Bineînţeles este vorba de municipiul Arad. Ce naiba am căutat eu acolo? Nu vă spun... pentru moment. Eu cu treburile mele, voi cu ale voastre! Corect?

După o jumătate de zi petrecută în oraşul rival m-am întors acasă pentru un eveniment absolut senzaţional.

Denumirea evenimentului: Step To The Stage Timişoara. Concurs de teatru între liceele timişorene.

Licee participante: C.D. Loga, J.L. Calderon, Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii, Colegiul Naţional Bănăţean şi Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu.

Organizatori: Anul I Master Management Antreprenorial din cadrul Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor Timişoara.

Scopul evenimentului: strângerea de fonduri pentru fundaţia “Pentru Voi “. Eveniment caritabil.

De evenimentul acesta m-a anunţat o prietenă încă din luna Noiembrie. Cu fiecare ocazie ce i se ivea îmi zicea să merg, să merg. Agasantă, stresantă cam aşa aş putea să o caracterizez în perioada de dinaintea spectacolului ce a avut loc ieri. Face parte din organizatori. Oricum îi mulţumesc pentru că m-a stresat, aşa într-un mod plăcut, spectacolul a făcut toţi banii. Senzaţional! Extraordinar! Fenomenal! Aşa că mulţumesc Ioana!

Ajuns în sală, bineînţeles cu întârziere, nu-mi venea să cred că Sala Operei era plină. Sincer nu credeam că o să fie multă lume dar bine că m-am înşelat. Ar fi fost păcat ca liceenii să-şi pună în scenă piesele în faţa unui public puţin numeros.

“Mulţumim sponsorului principal ING!”

Dacă în sală l-am văzut şi pe Pitzi! Pe Pitzi! La teatru! Înseamnă că mai există o şansă pentru viitorul ţării sau poate doar încerca să o impresioneze pe fata cu care era. Dar ce contează? Important era că se afla la teatru.

Trupele de teatru au dat ce au avut mai bun din ele. Fiecare trupă a impresionat mai mult sau mai puţin, însă toate merită aplauze pentru că au avut curajul să urce pe scenă şi să ne încânte. Nu e uşor să interpretezi şi de aceea aceşti liceeni merită respectul meu şi al vostru pentru munca depusă.

“Mulţumim sponsorului principal ING!”

Felicitări trupelor câştigătoare! Colegiul Naţional Bănăţean a câştigat locul 1 conform voturilor juriului format din actori de meserie. Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu a câştigat cel de-al doilea loc 1 conform voturilor publicului prezent în sală. Publicul, în opinia lui, a decis că liceenii de la Ion Vidu au fost cei mai buni.

Felicitări celui mai bun actor! Cel cu oile lui! Raul Bastia, dacă nu mă înşel, de la Ion Vidu.

Felicitări Denisei Pop! Cea mai bună actriţă! Controversată decizie, dar nu sunt eu actor de meserie ca să-mi dau cu părerea aşa că îmi păstrez comentariile pentru mine. A da, de la Colegiul Naţional Bănăţean fetiţa!

“Mulţumim încă o dată sponsorului principal ING!”

Cine ar fi crezut că teatrul poate fi aşa frumos când e interpretat de nişte liceeni plini de entuziasm? Eu unul nu credeam până ieri. Dacă ar fi la fel ca ieri aş mai merge la teatru mai des. Chiar cu mare plăcere! Ultima dată când am fost la teatru a fost când eram în clasa a 9-a, cred. Ne-a obligat Ciobanu să mergem. Ciobanu e numele directorului, nu e o insultă!

Ziua de ieri a fost perfectă!
Aşa că dragi copii, adolescenţi sau studenţi mai lăsaţi şi voi counter strike, call of duty, facebook, messenger, site-urile indecente şi mai treceţi şi pe la teatru. Aşa pentru cultura voastră!

Liceenii au fost extraordinari! Au smuls ropote de aplauze, hohote de râs! I-ar fi impresionat şi pe cei mai mari actori din ţara asta!

“Mulţumim sponsorului principal ING!”

Să nu uit să-i felicit pe viitorii miri! Alin şi Alina! Dragă Alinuţa am văzut cu toţii cu câtă ardoare ai prins buchetul de flori! O fi vreun semn al destinului?! Aştept invitaţia la nuntă!

Şi să nu uit nici de cei de la Flagrant! Frumos show muzical! Merită urmăriţi în continuare! Nu m-am mai simţit aşa de bine “de la Revelion” (cei prezenţi din Sala Operei ştiu despre ce e vorba)!

“Mulţumim încă o dată sponsorului principal ING!”

Am mai zis-o pe diferite site-uri dar o mai zic încă o dată:

Mă înclin în faţa trupelor de teatru de la liceele: Colegiul Naţional Bănăţean, Colegiul Naţional de Artă Ion Vidu, C.D. Loga, J.L. Calderon şi Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii şi nu în ultimul rând organizatorilor de la FEAA Timişoara! Jos pălăria!

Concluzie finală: AŞA DA!

joi, 6 ianuarie 2011

2011.Revelion Sinaia.

Totul a început cu un “preview” pe 23 Decembrie la Gara de Nord. Trebuia să luăm bilete de tren dar nu s-a întâmplat, aşa că lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată şi m-am trezit la Palatul Isache. Cine intră acolo treaz şi curat să nu-şi facă speranţe că va ieşi la fel. Palatul are o influenţă asupra persoanelor care intră în el. Eu de altfel nici nu-mi aduc aminte cum am ajuns acasă.

A venit şi ziua plecării. Tragedie! În gară, la auzul unui sunet cunoscut, mi-am dat seama că am uitat licorile acasă. Nimeni nu se aştepta la asta! Eu marele A! Şi totuşi s-a întâmplat! Telefoane, nervi, iar telefoane, câteva remarci la adresa mea. Până la urmă problema a fost rezolvată a doua zi!

Urcaţi în tren, domnul Jivi ne-a prezentat Dorna! O licoare magică care ne-a făcut pe toţi fericiţi, veseli şi priveam viaţa într-un mod mai optimist. Totodată ne-am redeclarat iubirea faţă de Poli Timişoara!

După o discuţie constructivă cu Poliţia, care mai degrabă a fost un monolog: “Panaramelor!” „Ce miroase aici a alcool?”, “Vreţi să vă dau jos din tren?” parcă ne-am mai calmat şi noi.

Ora 5 şi ceva dimineaţa. Bucureşti! Nu ne prieşte aerul de Bucureşti! Pitzi se alătură grupului! Nebunie! Ajungem şi la Sinaia într-un final. Miracol pe căile ferate române, trenul nu a avut întârziere! Am ajuns înainte de ora 12, ora la care se elibera vila. Regim hotelier cu check-out, check-in, nu te joci! Ne-am găsit ocupaţie, apoi ne-am întors. Dar ce să intri la ora 12 că cei de dinaintea noastră erau praf aşa că am mai aşteptat.

Bine hai că nu o să vă povestesc chiar tot! Taxez la cuvinte!

După o noapte nedormită, datorită lui Betzy, am urcat la cota 2000! Poze! - 14 grade Celsius! Aerul prea curat pentru un om ca mine! A urmat coborârea! Şi ce coborâre! Fetele şi-au folosit gama de înjurături cunoscută împotriva băieţilor. Ehh, se mai întâmplă! Aici ţin să menţionez minunata acrobaţie a lui Alin Miliţianu’! Tarzan mic copil pe lângă el! Şi după atâtea zile încă am în minte coborârea pe care ai reuşit-o! Toţi în cur, tu pluteai în aer! Respect!

Tot a doua zi s-a realizat transferul lui Cici la altă echipă. Nu am dat randamentul scontat. Asta e! Se mai întâmplă!

Apoi a urmat o zi de refacere! Ceilalţi cu distracţia pe pârtie, vizitarea Peleşului, eu cu somnul! 30 Decembrie. Au sosit Bodo şi Simona! Astfel trupa Isache era completă! Distracţia, nebunia şi destrăbălarea erau garantate! S-a realizat al 2-lea transfer a lui Cici la a 3-a echipă. Şederea la echipa a 2-a era ceva temporar aşa că trebuia să plec. Mulţumesc celei de-a 3-a echipe pentru că am fost primit în lotul lor! Am fost sus dar am ajuns jos. Mai jos de atât chiar nu se putea! Sau se putea, jos la subsol cu şobolanii, în vila alăturată sau în maşina lui Unguru.

31 Decembrie. AGA s-a întrunit pentru a stabili planul cu ce să ne îndopăm de Revelion! Totul perfect până seara! În Ajunul Anului Nou tehnologia ne-a dovedit încă o dată cât de curvă poate să fie când ţi-e lumea mai dragă! Astfel computerul ne-a făcut K.O. pe toţi când s-a stins. Şi stins a fost! Până la urmă Bodo ne-a salvat! Într-adevăr gama de melodii a fost mai mică dar aşa a fost să fie. Criza asta afectează absolut totul, nu contează unde eşti, cu cine eşti, pur şi simplu nu te poţi ascunde!

Dar petrecerea a fost reuşită! A avut de toate! Aşa că mulţumesc persoanelor cu care m-am distrat!

Ultima zi! Recuperare intensivă! Poveşti despre seara de Revelion! Grătar, curăţenie şi nişte jocuri de societate unde Unguru a fost vedeta.

În fiecare seară distracţia a fost garantată de nişte panarame precum Alex Clămpi, Pitzi, Boda, Unguru, Betzy, Grizzly, Raul. Panarame în sensul bun al cuvântului!

De peste tot din ţară ne-am adunat la Sinaia ca să nu fim împrăştiaţi şi să ne destrăbălăm.

Timişoreni, băcăuani, bucureşteni, craioveni, tulceni, brăileni, turnu măgureleni cam asta a fost compoziţia prezentă în vila de pe strada Aluniş 21. Timişorenii majoritari cu un procent de 51,72%, important doar ca statistică procent, neimportant din celelalte puncte de vedere pentru că toţi ne-am înţeles bine, mai ales când eram ‘’up high în the sky”

Acum voi da nişte plusuri sau steluţe anumitor persoane care au impresionat mai mult sau mai puţin. Încep cu Alex pentru că a reuşit să organizeze excursia şi şi-a bătut capul cu noi şi cu toate detaliile.

Pitzi, Raul, Marius, Grizzly, Bodo pentru întreţinerea atmosferei de distracţie.

Jivi pentru că a fost singurul care şi-a dat seama de anumite lucruri.

Raluca care a impresionat pur şi simplu prin prezenţa ei.

Alin Miliţianu pentru coborârea spectaculoasă, pentru care o să se facă o continuare la Tarzan pentru a include această coborâre în film dar şi pentru vederea de şoim.

Mădălina, Alina, Simona, Cioabă, Fio, Roxy pentru comportamentul extraordinar.

Boda, Tenaciu, Vlăduţ adevăraţi tovarăşi de pahar.

Să nu uit de Alexandra, femeia puternică din spatele lui Alex şi dacă nu mă înşel ea a fost cea care ne-a aprovizionat cu vin. Mulţumim!

Şi dacă tot am fost transferabil zilele astea, anunţ un ultim transfer. Adevăratul Cici se va transfera. Se zvoneşte că o altă persoană intitulată Cici va ocupa locul rămas liber.

Astea fiind spuse eu vă urez: LA MULŢI ANI! Să aveţi parte de un an extraordinar, tot ce vă doriţi şi nu în ultimul rând bani dar şi sănătate! Aveţi grijă de voi!