joi, 28 iulie 2011

Ipocrizie

Oamenii aşa în general sunt ipocriţi. Este... Ceva normal! Dar din când în când au loc evenimente, întâmplări importante şi atunci nivelul de ipocrizie ajunge la un nivel care mă enervează la culme.

Amy Winehouse! A decedat! Iniţial mi-a părut rău când am auzit vestea, nu de alta dar avea o voce frumoasă. Dar apoi apoi am auzit cauza decesului. Dă-o dracu! A fost proastă aşa îi trebuie! Însă nu toţi nu sunt de aceeaşi părere cu mine.

Mulţi o jelesc, le pare rău că o artistă ca ea nu mai e printre noi, spun că e nedrept că a murit aşa de tânără şi multele altele.

Dar când era în viaţă, aceeaşi oameni spuneau despre ea, că e o alcoolică, drogată (adevărat 100%), inconştientă că nu ştie să aibe grijă de ea, că nu are voinţa să se lase de droguri şi alcool, o înjurau.

Cred şi eu că sârbii erau îndreptăţiţi să o înjure la concertul de la Belgrad având în vedere starea în care era.

De ce v-aţi schimbat părerea acum că a murit? Nu vă înţeleg! Am văzut mai la toţi postări pe reţelele de socializare: “să te odihneşti în pace Amy!” La ce viaţă de drogată a dus nu merită să se odihnească în pace.

Când văd genul acesta de oameni care au bani cu carul, talentaţi, înzestraţi cu voci superbe, cu o carieră bună dar dependenţi de droguri şi alcool, purtându-se scârbos, ştiind că fanii oricum o să-i ierte mă apucă damblaua. Amy Winehouse: voce extraordinară, carieră de succes şi ea ce face? Cade în patima alcoolului şi dă cu piciorul acestei şanse de a fi grozavă în muzică.

Pentru victimele din Norvegia de ce nu aţi postat nimic pe facebook, pe messenger, twitter sau ce mai există? Au murit, din cauza unui dezaxat paranoic, fără nici o vină. Amy a murit de mâna ei cu care îşi ducea sticla de alcool la gură.

Hai să o luăm logic! 100 de oameni au murit şi nu vă pare rău pentru ei, nici o părere, nici o discuţie despre ei, nimic despre evenimentul acesta. Amy Winehouse, o singură persoană, moare şi gata! Discuţii peste discuţii, v-aţi dus să vă cumpăraţi albumele ei şi bla bla... E ilogic să vă pară rău pentru o persoană care a murit şi pentru 100 de persoane să nu vă pară!

În Africa mor zilnic sute de oameni din cauza lipsei mâncării şi a apei! Nu vă pare rău pentru ei câtuşi de puţin? Normal că nu vă pare, ei nu-s celebri, au avut doar ghinionul să se nască în Somalia, Kenya, Sudan, Uganda, Rwanda etc. Ei se roagă pentru o pâine şi nişte apă potabilă. Amy Winehouse a substituit apa cu whisky-ul! În Bangladesh, mulţi dintre voi nici nu ştiţi unde se află ţara asta sau mai rău nici măcar nu aţi auzit de ea, diareea, reţineţi, diareea cauzează cele mai multe decese în rândul copiilor. De ce? Nu au de unde să bea apă potabilă! Cred că nu s-au uitat la multele reclame de la noi cu Lopedium, Imodium, Loperamid. Doar una şi problema e rezolvată! Sunt cinic acum, îmi cer scuze! Se moare din ceva, care la noi e considerat banal. Şi pun pariu că nici pentru ei nu vă pare rău. Norocul vostru că v-a pus Dumnezeu mâna în cap şi v-aţi născut în România şi nu în Bangladesh.

V-am dat peste cap cu informaţia asta despre Bangladesh nu? V-am bulversat! Îmi cer scuze! Poate trebuia să mă interesez şi să vă zic ce mănâncă Daniela Crudu la micul-dejun.

Alt exemplu de ipocrizie maximă: Michael Jackson. Când era în viaţă: “pedofilule”, “lasă copiii în pace”. Când a murit, toată lumea plângea, spunea ce om bun a fost, că o să rămână un zeu al muzicii (clar că o să rămână, e ceva normal)

Ca să înţeleg: când cineva e în viaţă îl înjuraţi de mama focului, după ce moare plângeţi după persoana respectivă. Vă lipseşte consecvenţa!

luni, 4 iulie 2011

D'ale Bucureştiului...

“Şi a venit un nor de ceaţă şi s-a făcut porumbul 160 de lei!” Vorbă absolut genială venită din partea unei băbuţe. Excursia aceasta a stat sub egida vorbelor celebre.

Eu provincial, alături de alţi provinciali, am pornit, am şi fost deja într-o călătorie super-fantastico-uimitoare în Capitală.” Ăl de sus”, “Delegatul”,” Cel sub tratament” aşa ştie lumea de aceşti 3 provinciali. Aşa zic bucureştenii despre ceilalţi români care nu trăiesc în bucureşti: provinciali. De parcă ei ar fi de o civilizaţie nemaiîntâlnită pe acest pământ, de parcă ar fi rasă supremă de pe acest pământ. Poate crema prostiei! Sunt doar nişte giboni neciopliţi care s-au trezit în ditamai oraşul, confuzi şi rudimentari ca primele primate apărute acum mulţi, mulţi ani. Drept dovadă... să vă povestesc puţin.

Nici bine nu trecuse o oră de când eram în bucureşti şi dăm de primul gibon aflat la bordul unui Mercedes. Alături de el, alte 3 primate inconştiente. Conducea ca bezmeticul, cu sticla de vin în mâna dreaptă, se manifesta greţos, prin nişte dansuri de împerechere, mă gândesc eu, făcea slalomuri printre ceilalţi participanţi aflaţi în trafic. Cele 3 specimene cu o gândire primitivă, care se aflau în maşină cu el, erau foarte amuzate de gesturile acestui urangutan, desprinse parcă din sezonul de împerechere la gorilele de munte din Congo.

Ca un bun cetăţean am dat dovadă de spirit civic şi am sunat la poliţie. Cred că m-a înjurat domnul poliţist de numa’. Nu de alta dar se părea că l-am trezit din somn. Mai mult ca sigur că l-am trezit din somnul dulce de dimineaţă la ce voce “fermă” avea. Am dat indicaţiile cuvenite... dar nici măcar un rezultat. Dragi poliţişti mai multă muncă şi mai mult profesionalism zilele astea! Asta se cere de la voi, mai ales acum nu? Doar sunteţi daţi afară din poliţie. Nici lucrul acesta nu vă motivează?

IF 05 AYS numărul de înmatriculare al Mercedusului decapotabil. Poate vă plictisiţi la lucrul şi din greşeală îmi citiţi blog-ul. Să mai ziceţi voi, că civilii nu-şi fac datoria de buni cetăţeni!

Continuăm...

Dorind să vizităm anumite obiective turistice d-ale capitalei, întrebam şi noi lumea de acolo cum să ajungem la respectivele obiective. “Nu ştiu!”, “Nu ştiu!” Parcă i-am fi taxat la cuvinte aşa ne răspundeau. Neciopliţi de mitici ce sunteţi voi! Într-un final am dat şi de oameni care să ne îndrume. Dar niciunul dintre ei nu ne-a îndrumat corect! Fiecare cu varianta lui de traseu. Mincinoşi, nu glumă... În loc să fie fericiţi că le-am adus un “nor” de civilizaţie, cultură şi bun-simţ în oraşul lor prăpădit, ei ne tratau de parcă eram nişte leproşi.

Dar are şi bucureştiul plusurile lui. Unul dintre ele e metroul. Absolut uimit cât de curat, cât de bine arată totul... şi bineînţeles era răcoare având în vedere că afară erau vreo 34 de grade lejer.

Există în capitală o categorie de specimene care cred au meseria cea mai importantă de pe pământ şi aceia sunt domnii taximetrişti bucureşteni. De parcă meseria lor susţine viaţa pe pământ aşa se comportă. Mai toţi cu o culoare închisă la ten, limbaj primitiv, dar ei se aşteptau să le laşi bacşiş de la 5 lei în sus. Şi aşa te jecmăneau de bani, dar ei mai voiau bacşiş. Ce oameni! Lacomi nu alta!

Ce altceva am mai făcut pe acolo? Am servit o salată bulgărească pe Lipscani, care nu e aşa de impresionant pe cât ne aşteptam noi, ne-am dus şi prin Herăstrău de unde nu-l mai puteam scoate pe domnul Jivanov de acolo. Pe domnul Dani l-a lovit simţul artistic şi şi-a făcut un portret, iar noi, ceilalţi stăteam şi ne uitam la oamenii din parc. Şi în parc erau agitaţi, grăbiţi! Ca nişte albinuţe care zumzăie într-una! În parc se merge la relaxare, nu la 100 de metri sprint! Apoi am vizitat monumentul colosal al ţării noastre grandioase. Casa poporului! Unde... mi-am manifestat “dragostea” faţă de politicienii noştri şi cu o dedicaţie în plus pentru Băse beţivul.

În parcul Cişmigiu domnul Dani şi-a întâlnit dragostea vieţii lui! Dar relaţiile la distanţă nu funcţionează, nu ţin. Cheam-o în Timişoara, Dani, că ai observat că la auzul numelui oraşului a zâmbit. Îi placeee Timişoara!

Despre Tiesto mai are rost să zic ceva?! Ar trebui să caut în DEX toate adjectivele frumoase, toate metaforele, toate hiperbolele şi mi-ar lua vreo 2 zile să le scriu. A fost... EPIC!

Încă un plus pentru bucureşti este acela ca multe formaţii concertează doar acolo! Cine vrea să îşi vadă favoriţii se deplasează în Bucureşti să-i vadă live. Altă variantă nu cred că există!

Bine hai că deja o lungesc prea mult... Concluzia e că bucureşti e un oraş al păcatelor, unde cuvintele precum bunul-simţ, educaţia, cultura, civilizaţia lipsesc cu desăvârşire, toţi vor să profite de pe urma ta. Decât să trăiesc acolo, mai bine mă deplasez de fiecare când se ţine un concert, eveniment sau altceva care îmi trezeşte interesul.

Cam atât... e vară, e vacanţă pentru cei care au luat bac-ul, relaxaţi-vă, distraţi-vă, restul băgaţi mare că sunteţi nişte panarame! Limitaţi chiar, vorba preşedintelui nostru drag! Ha... ce să vezi a ştiut el ce ştie!