De ceva timp m-am întors acasă. Dupa cum ştiţi, cei care ati urmarit cât de cât blog-ul meu, am fost plecat în Grecia sa lucrez ca ospatar. Totul suna foarte frumos, mai ales ca mi-am dorit sa plec în Grecia ca să lucrez, să mai schimb aerul de România, sa încerc ceva nou. Si într-adevăr a fost ceva nou pentru mine! Şocant chiar!
Am avut ghinionul de a ajunge pe o insula numita Samos, dar si mai mare ghinionul a fost ca am ajuns în orasul Vathy la hotelul Samos Bay... pardon Sclavos Bay. Multumesc colegului meu de camera pentru această denumire foarte inspirată dar mai important foarte relevantă cu ceea se întâmpla la acel hotel.
A fost experienţă aproape groaznică. Au existat, totusi si câteva momente memorabile. Nimănui nu i-aş dori o asemenea experienţă, nici măcar dusmanilor. Da cum să nu!! Ca să fiu sincer dă-i dracu pe duşmani sper să aibe parte de experienţe mai groaznice. Stiu, stiu nu-i frumos sa doresti răul altuia, dar ăsta e un clişeu, să nu-mi ziceţi că voi nu vă bucurati, aşa puţin, când dusmanii vostri pătesc ceva rau. Le recomand cu plăcere insula Samos, Orasul Vathy, hotel Samos Bay. Conditii de lucru excelente, manager extraordinar, mâncare foarte buna. Aviz dusmanilor daca vreti sa lucrati în Grecia pe timp de vara Sclavos Bay, ahh, pardon Samos Bay e locul perfect pentru voi: D.
Ca să mă exprim din punct de vedere procentual lucrurile stau cam aşa: 90% experienţă rea, nefastă si 10% experienţă utilă pentru ca totusi am învăţat câteva lucruri noi.
Ce sa mai zic?!? As putea zice ceva despre grecii de pe insulă, as putea zice mai multe dar mi prea lene si oricum nu sunt prea în forma în ale scrisului. Pentru moment. Inspiratia, pe lânga altele, mi-a fost si ea afectată de aceasta experienţă.
Majoritatea grecilor ce i-am întâlnit acolo habar nu au sa vorbeasca engleza. Dar nici macar de înteles nu o înteleg. La capitolul asta sunt (ei, grecii) cum sunt eu la capitolul teoremei lui Pitagora, adica praf. Am un motiv bine întemeiat de am ales teorema lui Pitagora. O sa va povestesc altadata. Mai toti se cred niste zei, când de fapt sunt niste muritori de foame. Se observa criza si la ei, poate mai tare ca la noi. Cam greu de crezut nu? Se cred superiori si habar nu am de ce, pentru ca ar trebui sa le pupe picioarele turistilor care le vizitează insula.
De colegii de lucru ce să spun? Unii foarte de treabă, iar altele nişte scorpii si când zic altele mă refer la nişte grecoaice care făceau tot posibilul sa ne pună piedici în ceea ce făceam noi restul. Era hobby-ul lor preferat! Fiecare cu hobby-urile lor mai ciudate sau mai puţin ciudate.
Au fost şi momente memorabile, frumoase, ce-i drept puţine dar au fost. Ca să dau nişte exemple: Queen Victoria, Giorgos, fata din Norvegia, Gigel, 1 Septembrie, 12 septembrie, 26 septembrie.
Dar mai multe detalii în următoarea postare pe blog. Cum ziceam mi cam lene sa scriu :) Numai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu