Stau şi mă întreb de ce părinţii mei şi-au pierdut 7 ani din viaţă pentru a încerca să mă educe aşa cum trebuie, pentru a mă învăţa ce e bine şi ce e rău, pentru a mă învăţa cum să mă comport cu cei din jurul meu.
Lecţia “Cei 7 de ani de acasă “s-a terminat acum multă vreme. Anii au trecut peste mine. Sunt deja matur dacă e să mă iau după cartea de identitate.
Acum mă uit în jurul meu şi încerc să găsesc pe acele persoane care au un set de valori bine stabilite.
Misiune grea, într-o ţară unde valorile materiale sunt cu mult peste valorile morale.
Onestitatea, respectul, responsabilitatea, dreptatea şi corectitudinea, spiritul civic şi cetăţenesc.
Cu greu găseşti toate aceste valori morale la o persoană. Nu cred că există o asemenea persoană în lume, ce să mai zic în România. Şi eu mă încadrez tot în categoria acelor persoane care nu au toate aceste valori, dar încerc să le dobândesc.
Mă întreb la ce a folosit lecţia “Cei 7 ani de acasă “?
În societatea asta românească, în ultima vreme, am dat numai peste persoane cărora le lipseşte cu desăvârşire educaţia, bunul-simţ, onestitatea, curajul şi multe altele.
Şi atunci mă întreb: Pentru ce naiba să mai încerc eu să fiu bun şi respectuos cu cei din jurul meu?
Ei, oricine ar fi, nu apreciază acest lucru, ba chiar afişează un comportament jegos faţă de mine.
Persoane mincinoase, persoane fără educaţie, persoane laşe care se ascund de teama de a da un răspuns, de teama unei confruntări, persoane care te bârfesc pe la spate, persoane arogante, persoane false, persoane cărora le lipsesc bunele maniere, persoane fără reguli şi fără limite, persoane cărora nu le pasă de cei din jur. Cred că am cuprins cam tot ce se poate cuprinde.
Exemplarele astea “magnifice” le găseşti peste tot: în trafic, pe stradă, în cluburi, în zona unde stai, în mijloacele de transport în comun.
Te înjură, te mint, îşi bat joc de tine, se ascund de tine din motive necunoscute
Mai rău că unele din aceste exemplare sunt cunoştinţe de-ale tale sau chiar prieteni.
Concluzia! Îmi pare rău pentru părinţii mei care au încercat să facă din mine o persoană cât de cât bună, responsabilă, educată.
Societatea asta meschină, plină de oameni fără caracter, fără valoare a învins fără drept de apel educaţia şi valoarea adevărată.
Ce se poate face? La scară largă absolut nimic.
La scară mică, o să mă port frumos doar cu persoanele care, într-adevăr, merită. Restul o să aibe parte de un comportament jegos din partea mea. Nu de alta, dar aşa le place.
Când eşti tupeist, arogant, fără bun-simţ, nesimţit, le place, eşti de-al lor. Dacă întorci foaia şi devii cu bun-simţ, începe să-ţi pese eşti luat de fraier de toată lumea, profită de tine sau nu-i mai găseşti nicicum.
Dacă eşti bun şi corect eşti prost! În România, în alte ţări poate situaţia e altfel.
De ce să mai lupt împotriva acestui curent al degradării valorilor care contează? De ce să mai încerc să continui să fiu respectuos şi bun cu cei din jurul meu? Am cam obosit...
În România ca să reuşeşti pe toate planurile trebuie să fi nesimţit, arogant, tupeist, fără scrupule, fără conştiinţă, mincinos şi să te ascunzi de confruntări directe. Scopul scuză mijloacele nu?
Oamenii nu mai apreciază adevăratele calităţi sau valori morale.
2012 va fi anul schimbării!
Cum am zis. Doar o mână de oameni merită cu adevărat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu