marți, 3 august 2010

A fi sau a nu fi...şomer

Toţi ştim că vara asta companiile multinaţionale sau companii recunoscute la nivel naţional caută să angajeze tineri studenţi, dornici de a învăţa, fără experienţă pentru a fi formaţi din punct de vedere profesional după politicile lor. Ce politici? Ale cui? Ahh... politicile companiilor de care ziceam.

Toate afirmă aceste lucruri: “Căutăm tineri studenţi fără experienţă profesională pentru a fi formaţi din punct de vedere profesional după politica noastră.”

“De ce căutăm tineri studenţi?”

“Pentru că aceştia sunt mai flexibili, maleabili, sunt mai energici, pot învăţa lucruri noi într-un ritm mai rapid.”

Cam asta zic reprezentaţii acestor companii, sunt sigur că zic mai multe, au mai multe motive de ce aleg studenţi, dar pfff! Nu mă interesează ce zic aceşti grăsani sau fotomodele, de obicei, fără urme de materie cenuşie în capul lor!

Asta vedem şi la TV! Studenţii sunt căutaţi de aceste mari companii pentru calităţile, aptitudinile şi cunoştiinţele deprinse în timpul facultăţii. Dar îmi pun o întrebare, sau trei întrebări, care se aplică în majoritatea cazurilor: Care calităţi? Care aptitudini? Care cunoştiinţe? Totuşi să nu generalizez şi să nu denigrez facultatea, într-adevăr poţi învăţa multe lucruri în timpul facultăţii, lucruri care te pot ajuta în viaţă sau lucruri care te fac să zici: “Au fost 2 ore pe care nu o să le recuperez niciodată!”

Dar ceea ce înveţi la facultate nu are legătură cu realitatea, cu piaţa muncii, mai ales în România. Termini facultatea cu prezumţia că ai acumulat mai multe cunoştiinţe, informaţii şi bla bla bla... Teoria nu are legătură cu practica! Sau dacă are, atunci e o legătură mică, mititică, e acolo ca să fie. Reamintesc, vorbesc de România!

Însă pentru ce ai terminat facultatea? De ce ai studiat 3, 4, 5 sau chiar mai mulţi ani? Ca să te angajeze cineva, nu? Aşa se spune, nu ai facultate nu te angajează nimeni. Să primeşti cele 2 milioane lei vechi în plus de la angajator, un alt motiv bun. Mulţi am făcut facultatea ca să fie făcută! Dă bine, când ai o diplomă de facultate!

Ei bine te poţi angaja şi fără să ai o diplomă de facultate, ba mai mult se pare că dacă eşti absolvent de facultate e un dezavantaj. Există companii care nu te angajează pentru că ai o diplomă de facultate, iar DDM este una dintre ele. Ohh scuzaţi-mă că am avut neruşinarea de a termina o facultate! Atunci te întrebi, pentru numele lui Diaconescu, că tot e aşa mediatizat, de ce ai urmat o facultate? Pentru ca o companie să-ţi zică că nu te angajează pe tine pentru că eşti absolvent (ă) de facultate şi că în locul tău angajează nişte inapţi care nu ştiu să scrie şi să citească. Hmm.. Fără cuvinte!

Tot ce se zice la TV: minciună! Tot ce zic măgarii ăia de reprezentanţi: minciuni! Ţi se zice că nu ai nevoie de experienţă profesională, dar când te duci ţi se spune că ei caută oameni cu cel puţin 2 ani de experienţă profesională în domeniul respectiv. Domnilor, cum naiba să avem experienţă noi studenţii dacă nu te angajează nimeni?! Nu ne-am născut cu experienţa în sânge! Ţi se cer studii superioare! Ei ce să vezi nu te angajează pentru că sunt obligaţi de lege să-ţi dea 200 RON în plus pentru că eşti absolvent (ă) de facultate! De programe de dezvoltare şi formare profesională ce să mai vorbim. Dacă totuşi avem parte de aşa ceva suntem obligaţi să nu părăsim compania vreo 5 ani, indiferent de ce motive ai avea.

Cred că numai un procent de 5, maxim 10% se angajează pe specializarea pe care au urmat-o la facultate. Ceilalţi, ospătari, preparatori de hamburgeri la KFC sau McDonald’s, vânzători de ciorapi la un magazin second hand şi exemplele pot continua până la adânci bătrâneţi!

Dragi studente, studenţi să nu aveţi impresia că dacă urmaţi o facultate succesul e garantat în ceea ce priveşte cariera voastră profesională. O să aveţi parte de dezamăgiri! Dacă dispuneţi de capital financiar şi de puţin creier înscrieţi-vă la o facultate din străinătate, Anglia, Franţa, Spania, Congo, Bahamas sau Thailanda, alegerea vă aparţine şi atunci va fi cu totul o altă poveste!

Şi totuşi care e concluzia? Să fii şomer sau vânzător de banane la magazinul din colţul străzii? Ambele variante... triste! Triste, dar foarte probabile, aşa că aprovizionaţi-vă cu banane de calitate pentru clienţi sau găsiţi-vă un hobby până apare ceva de lucru la orizont! Numai bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu